Evolutia rotilor de masina, de la spite de lemn, la carbon

Cu totii le folosim, cu totii le schimbam si cu totii ne bazam pe ele atunci cand iesim cu masina pe sosea. E vorba de rotile masinii noastre, elementele cele mai importante pe care trebuie sa le avem neaparat. Poate ca vom putea merge fara un far, fara o portiera sau fara casetofon. Insa fara roti... niciodata! Iata cum a evoluat janta auto, de la aparitie si pana azi.

Conform datelor istorice, primele roti dateaza din anul 3500 BC si au fost gasite pe teritoriul actualului Irak. La acea vreme, tara se numea Mesopotamia si conform datelor arheologice, aici au fost localizate primele roti de lemn de forma rotunda. Acestea erau folosite pentru deplasarea mai facila a carelor miniere si, ulterior, a celor trase de animale. Ulterior, roata a vazut diverse materiale prime drept baza de formare, de la piatra si lemn, pana la metal. Abia prin 2000 BC au fost inventate rotile cu spite, nu dintr-o bucata. De-a lungul timpului, rotile au fost utilizate in nenumarate domenii: agricultura, la morarit, la trasuri, la scripeti, la fantani si in constructiile celor mai mari cladiri existente pe glob, piramidele. Pentru un autovehicul insa, primele roti au aparut abia in 1770.

Cugnot este un nume ramas in istorie pentru un singur lucru: a inventat primul automobil care se deplasa prin forte proprii in 1770. E vorba de un automobil pe aburi, destul de rudimentar, care a imprumutat rotile atelajelor de la acea vreme. Adica de lemn, atat spitele, cat si cercul exterior. Roata insa, asa cum o stim azi, ca un ansamblu format din janta si anvelopa, a luat nastere abia in 1895, cand modelul Peugeot L'Eclair a fost primul autoturism cu pneuri de cauciuc umflate cu aer, marca MICHELIN. Pana atunci insa, era folosit cauciucul rigid, atat la carute si trasuri, cat si la vehiculele pe aburi.

Roata masinii a stagnat o perioada, exact cand industria auto a cunoscut o explozie uriasa, la inceputul secolului trecut. Adica janta masinii era din lemn, cu spite individuale fixate pe un butuc central, iar anvelopa era umflata cu ajutorul unei camere de aer. Ulterior au inceput si diverse proiecte de jante cu spite din otel, pentru un plus de siguranta, deoarece pe teren accidentat, spitele de lemn cedau. Va amintim ca la inceputul anilor 1900, numai 1% din suprafata drumurilor era asfaltata.

Ford T, primul automobil produs in masa, era dotat in 1908 cu jante de lemn inspirate de rotile tunurilor, dar dotate cu anvelope Dunlop pe aer. Douazeci de ani mai tarziu, Ford a apelat la jantele metalice, vazand ca daca foloseste spite subtiri de otel, roata este usoara dar rezistenta, nu ca cele din lemn. Tot atunci a vazut si anvelopa o evolutie interesanta.

ford_t

Multa lume crede ca automobilele clasice, de colectie, au jantele dotate cu anvelope albe doar de design. Dar nu este asa. Lumea nu stie ca primele anvelope auto erau de culoare alba pentru ca se folosea cauciucul in stare naturala, netratat cu carbon. Seva arborelui de cauciuc, din care se face de altfel si cauciucul actual, este de culoare alba. Masinile de la inceputul secolului XX aveau asadar pneuri din material natural. Din nefericire insa, acestea aveau o autonomie de numai 3000 de kilometri, inainte ca suprafata sa se uzeze complet. Motiv pentru care, incepand cu 1915, americanii au apelat la niste pneuri "mixte". Aveau zonele care nu intrau in contact cu asfaltul din cauciuc natural, fiind mai ieftin, adica peretii laterali, iar suprafata de rulare era din cauciuc tratat cu carbon de culoarea neagra, mult mai rezistent la rulare.Prin jurul anilor '20 a inceput sa fie populara si folosirea jantelor de otel dintr-o bucata. Aceste jante erau deja folosite de automobilele de razboi blindate, fiind imune atat la gloante, mine, cat si la terenul denivelat. Insa erau extrem de grele. Producatorii auto le-au utilizat sub o alta forma: discul de otel. Era subtire, fara spite si rezistent. In timp insa, odata ce tehnologia de matritare la presa s-a dezvoltat, jantele de otel au luat niste forme mai placute, cam cum le stim si azi. Aceste jante de otel pline erau insa la concurenta cu jantele cu spite, care incepeau sa fie mult mai usoare.

In timp, s-a observat ca este mai eficienta folosirea unor spite mici, ca de bicicleta, dar mai multe, fata de utilizarea unor spite groase de otel. Asadar, in jurul anilor '30, rotile masinilor au mai avut parte de o stagnare: jante pline sau cu spite din otel, incaltate cu anvelope pneumatice din cauciuc artificial sau amesteca. Tot atunci insa a luat nastere o schimbare in ceea ce priveste prinderea pe masina, inspirata tot din vehiculele de razboi. Pana acum, toate jantele, de lemn sau otel, se prindeau de butucii masinii cu ajutorul unei prinderi centrale blocate de o piulita. Piulita se batea cu un ciocan de plumb. Din motive de siguranta insa, mai multi producatori au inceput sa apeleze la fixarea rotilor de fuzeta prin intermediul a 3, 4 sau 5 piulite sau prezoane.

Capacele de roata au aparut si ele in jurul anului 1920. Insa au aparut din motive practice. Lumea si-a dat seama ca daca nu protejeaza cu ceva prezoanele sau piulita centrala de fixare a rotii, aceasta rugineste in timp si nu mai poate fi scoasa. Motiv pentru care au trebuit sa se gandeasca la o metoda de izolare impotriva umezelii, ploii si noroiului. Nu este clar daca ceea ce numim noi azi capace de toata s-au nascut intr-o fabrica sau in curtea vreunui proprietar cu viziune.

In 1954 a fost folosita prima anvelope de tip tubeless, asa cum o folosim noi azi. Anvelopa era inventata de Goodyear si a fost instalata pe un model numit Packard Patrician. Materialul folosit era tot un mix de material natural cu material artificial din motive de costuri. Numai automobilele de competitie sau cele scumpe se bucurau de pneuri in totalitate negre.Jantele din aliaj usor au luat nastere inca de la inceputul secolului. Ettore Bugatti si-a dotat modelul Type 35 cu jante din aluminiu, fiind o inovatie totala, o dovada a talentului si maiestriei celebrului italian. Era insa o metoda mult prea scumpa si exclusivista, complet inaccesibila producatorilor de automobile in masa.

Pe la mijlocul secolului trecut au aparut si primele jante din aliaj pe piata larga. E vorba de anul 1952, cand au aparut si primele metode de turnare a aliajelor usoare, la un pret decent. Primele roti erau realizate dintr-un aliaj de magneziu, abia ulterior fiind folosit aluminiul. A durat insa ceva vreme pana cand s-a perfectionat metoda de turnare, deoarece pana prin 1960, jantele de aliaj, desi usoare, aveau o rezistenta extrem de scazuta, materialul fiind prelucrat la o temperatura necorespunzatoare. Dupa ce s-a gasit insa formula cea buna, primele jante de aliaj dotau masinile de curse. Jantele de aliaj, in principal din aluminiu, erau mai usoare, erau un conductor de caldura mult mai bun si aratau mai bine. In plus, etanseizau mai bine pneurile tubeless.

In 1960, tot mai putine masini mai aveau jante cu prindere centrala si cu spite subtiri, precum Jaguar E-Type sau Aston Martin. Aceste modele sport vroiau sa pastreze traditia, chiar daca aveau acces la tehnologia jantelor de aliaj usor. Borrani Bimetal devenise primul producator de jante din aliaj aftermarket, oferind roti usoare, cu design atragator, pentru Ferrari, Lamborghini sau Maserati. Porsche a fost si el printre primii producatori de jante din aliaj pentru masinile sale, cu celebrul design care se pastreaza si azi.Mercedes a fost primul producator care oferea in 1970 jante forjate din aluminiu pentru masinile sale. E vorba de celebrul model numit Baroque sau Bundt Cake care a fost instalat pe automobilele germane pret de mai bine de un deceniu. Aceste jante erau in dimensiunea de 14 sau 15 inch si se gaseau pe toata gama, in afara de modelul de varf, numit 600.

Intre 1960 si 2000, jantele de aliaj trec printr-o perioada ceva mai... instabila. In anii '60 este la moda cromul, in anii '70 incepe moda jantelor cu spite subtiri si multe, iar dupa 1980 incepe frenezia jantelor de tip spinnere. Mai ales in Statele Unite. La nivel european, tot mai multi producatori aftermarket incep sa apara pe piata. Nu sunt multi cei care stiu ca Wolfrace este printre primele branduri de jante aftermarket din lume. Acest nume s-a nascut in 1957 si oferea jante din aliaj usor de dimensiuni variate, pentru tot felul de vehicule. Tot Wolfrace sunt cei care au construit jantele pentru Thrust SSC, masina cu motoare de avion care detine recordul mondial de viteza la sol.

Odata cu inceperea productiei de jante din aliaj la scara mare, atat de producatorii auto, cat si de cei aftermarket, diferentele s-au regasit numai in design. Jantele erau acum cu prindere in 3, 4, 5 sau 6 prezoane, fara capace de acoperire a acestora si erau dotate cu pneuri tubeless din cauciuc tratat in totalitate. Putem spune ca dupa 1960, jantele auto au ramas asa cum le stim: cele de otel si cele din aliaj, cu diferente doar de aspect.

Dupa anul 2000 s-a incercat trecerea la un nou nivel. Adica la jante din fibra de carbon, pentru o si mai mare reducere de greutate. Primele companii care au scos pe piata asa ceva erau aftermarket. Primele roti si mai usoare decat cele din aliaj aveau ba spitele din carbon si suprafata de contact cu pneul din aliaj, ba invers. Carbon Revolution, niste australieni, au scos pe piata abia anul acesta primele jante din carbon realizate dintr-o singura bucata. Si prima masina de serie din lume, dotata cu asa ceva, este Koenigsegg Hundra.

Pe langa fibra de carbon, care este in prezent cel mai usor material din care se pot face jantele, dar si cel mai scump, un set de acest gen costand cam 15.000 de Euro, s-au mai incercat si alte roti inovative. Cum ar fi celebrele Tweel realizate de MICHELIN. Aceasta inventie s-a vrut a fi o roata care are atat janta, cat si anvelopa, in acelasi corp. Dar nu orice anvelopa, ci una fara aer, ci cu niste spite flexibile. Insa inovatia nu a prins la scara mare, rezumandu-se doar la dotarea unor utilaje industriale.

In 2013 insa, evolutia jantelor auto a vazut o descrestere. Si asta pentru ca, din cauza incercarii de a reduce costurile de vanzare, tot mai multi producatori, printre care si Dacia, Opel sau Chevrolet, au inceput sa ofere masinile cu jante din tabla mascate de capace care imita jantele din aliaj. Rotile par pentru toti ochii neavizati a fi din aliaj, pentru ca au vedere la discuri. Insa ele sunt din tabla, iar capacele acopera exact spitele, nimic mai mult. Sunt ieftine si arata bine.

Pesemne ca in viitor, vom vedea tot mai multe jante din carbon, pentru ca acesta este viitorul. Momentan insa, automobilele au rotile din aliaj, chiar si cele mai puternice, precum Bugatti Veyron, incaltate cu anvelope performante. Si anvelopele au ajuns la o maturitate care va ramane mult timp de acum inainte neschimbata. Adica sunt fiabile, rezista mult, sunt economice, au aderenta si se uzeaza greu. Nu cred ca in urmatorul deceniu, pneul rotund, negru, asa cum il stim noi, sa aiba un alt inlocuitor. Iar jantele din carbon vor ramane, ca si acum, doar un accesoriu exclusivist dedicat celor cu bani multi. Nu le vom vedea prea curand pe autoturismele de serie si de pasageri.

Asadar, cam asa a evoluat janta de pe masina noastra. De la o simpla roata cu spite din lemn si cauciuc rigid, la aliaje rezistente, usoare, incaltate cu anvelope de performanta care te lasa sa prinzi viteze de peste 400 km/h. Si data viitoare cand vei mai avea o pana, sau pur si simplu treci la rotile dedicate sezonului rece, atunci cand scoti janta de pe masina, gandeste-te cum era acum 100 de ani, cand orice sofer avea in portbagaj un ciocan de plumb. Sau cum era in clipa in care te trezeai cu o spita de lemn rupta si o inlocuiai cu una facuta de tine. Sau cum iti clantaneau dintii in gura pentru ca anvelopele nu aveau aer in ele. Dar nici nu faceai pana vreodata.

 

   sursa:4tuning.ro